La Boca sau cum la pomul laudat sa nu te duci cu sacul

Toate ghidurile de America de Sud ori de Argentina ori de Buenos Aires, incep prezentarea cu La Boca, considerandu-l ca fiind cartierul obligatoriu de vizitat de catre turisti pentru pitorescul lui, pentru multitudinea de cupluri care danseaza tango pe strada, etc. Nu aveam cum sa nu ne conformam si noi, nu?

Well… nu pierdeam nimic daca saream peste aceasta etapa. Dupa o calatorie de aproape o ora cu autobuzul, din nou pe genul de caldura care te face sa te lipesti de scaun imediat ce te-ai asezat pe el, am ajuns in mult laudatul barrio. Caminito, straduta principala a cartierului, este un pietonal ingust marginit de o parte si de alta de case vopsite in culori vii, nelocuite, dar care au la parter restaurante sau magazine de suveniruri.

A fost foarte enervant sa ne strecuram printre mesele si scaunele insirate de patronii restaurantelor pe toata lungimea si latimea strazii, cu atat mai mult cu cat fiecare avea cate un trepadus care tragea de tine sa te asezi la masa lui.

Mult laudatele cupluri care danseaza tango pe strada, sunt de fapt angajati la restaurante sa faca lumea sa stea mai mult la masa si sa consume mai mult decat au nevoie. Aveau niste expresii sictirite pe fata cand dansau! Totala contradictie cu ce am simtit si trait eu ori de cate ori am dansat tangoul argentinian, tango care este renumit pentru senzualitatea lui, dramatismul lui si, potrivit sloganului Adrianei, placerea de a dansa in doi.

Totul este atat de comecial si de lipsit de orice farmec, incat intr-o jumatate de ora am facut cale intoarsa, ne-am mai plimbat putin prin centru (ocazie cu care am refacut cateva din pozele pierdute in prima zi) si apoi ne-am retras la racoare.

Astazi mai vrem sa vizitam inca un barrio (cartier), Recoleta, cu vestitul cimitir unde este inmormantata si Eva Peron, iar apoi ne vom pregati de intoarcerea spre casuta noastra.

Incet, incet ne apropiem de sfarsitul sudamericanei, insa mai ramaneti putin cu noi, pentru a afla cum se termina, pentru a face bilantul si pentru a ne lua ramas bun :).

Cu drag si dor de casa,
Lili.

5 thoughts on “La Boca sau cum la pomul laudat sa nu te duci cu sacul”

  1. Va asteptam cu drag inapoi,cu toate ca eu, o sa trebuiasca sa mai astept pana sa va revad!!!!! Va pupam cu dor!!!!!!!!!!

  2. Impresionante descrierile pe care le-ati postat de-a lungul calatoriei!
    Nu ratati o seara de milonga in Boedo – nu are nimic comercial, sunt sigur ca v-ar placea mult.
    Numai bine!

  3. Draga mea surioara, o sa fac tot posibilul sa ajung cat mai repede la voi. Mai ales ca trebuie sa o cunosc si sa ii urez bun venit pe lume Ayanei! Am ajuns la capatul pamantului; Anglia nu imi mai pare asa departe acum :). Hugs!

  4. Mai aveti “putintica” rabdare…si veti da cu “nasul” si de zapada si frigul din BV…

    Va multumim, la tot team-ul, pentru “episoadele” deosebite ale Suadamericanei (I-st edition)..si va dorim un zbor usor si fara probleme la intoarcerea in tara

  5. Dragilor, desi ati ajuns acs, eu nu apuc sa va recuperez aventurile decat in wknd, drept pt care, ma bag si eu ca musca in lapte acum :))
    Ce dezamagire…asteptam cu nerabdare sa abordezi partea asta cu dansul si atmosfera vis-a-vis de Tango-ul acasa la mama lui…

Comments are closed.