Torres del Paine

Dacă ni s-a părut mare taxa de intrare la Perito Moreno, băieţii de la Torres del Paine au venit cu o superofertă: 15.000 de pesos de-ai lor, respectiv 30$. Drept e că merită, însă doar în cazul în care eşti deştept şi te duci să stai două-trei zile cu cortul (că la hotelurile de acolo nu se pune problema), în aşa fel încât să apuci să vezi mai multe. Noi n-am fost.

Parcul este absolut gigantic, întinzându-se pe mai mult de 2400 km2 – cam jumătate din judeţul Braşov – şi are ca piece de resistance un super masiv muntos decorat cu celebrele Torres del Paine şi Cuernos del Paine, formaţiuni de stâncă create prin erupţia magmei care a împins în sus roca sedimentară sub care se găsea.

De Torres şi Cuernos ştiam şi noi înainte să ajungem, însă parcul oferă mult mai mult – lacuri, râuri, cascade, gheţari şi o grămadă de cărări pe care se pot face hike-uri de la 1-2 ore la 4-5 zile. Noi n-am ştiut toate ăstea, plus că nici vremea n-a ţinut cu noi, aşa că am făcut doar un daytour – spectaculos, totuşi.

Am luat-o întâi spre Cascada Paine, pe drum trecând pe lângă zeci de lame plictisite, şi apoi spre Laguna Azul – un lac de munte cu floricele şi vulturi primprejur. De acolo ne-am întors spre lacul Nordskjol şi Cuernos del Paine şi ne-am oprit la Salto Grande, o cascadă furioasă, de unde am luat-o pe o cărare de vreo 3 kilometri până aproape de poalele masivului and back.

Cred că dacă nu ploua şi nu erau norii lipiţi de munte, ar fi fost şi mai fain, cu toate ăstea, Torres del Paine este clar în topul locurilor în care am fost în excursia asta.

One thought on “Torres del Paine”

Comments are closed.