Perito Moreno

Porneşti din El Calafate către vest-nord-vest, faci vreo 80 de kilometri, plăteşti 75 de pesos (20$) intrarea în parcul naţional Los Glaciares, mai mergi vreo 20 de kilometri pe lângă un alt lac de culoarea mării tropicale şi, după o curbă la dreapta îl vezi – ditamai gheţarul, tronând între doi munţi, capătul pierzându-i-se în negură.

După ce te mai apropii un pic şi parchezi maşina, ai două opţiuni: să iei microbuzul până pe deal – direct la lookout point – sau să o iei pe o potecă de vreo 2 km care înconjoară gheţarul de pe malul opus. Noi am ales poteca (şi am coborât cu microbuzul) ca să putem vedea de aproape imensitatea de gheaţă din care, din când în când, cad în lac bucăţi mai mari sau mai mici, cu un zgomot asurzitor.

Perito Moreno (de altfel şi totul în jur) e atât de mare, încât este tare greu sa îţi dai seama şi să pui în perspectivă dimensiunile sale reale. E atât de mare că îl vezi la fel şi de aproape, şi de departe. Nu ştiu daca reuşesc să mă fac înţeles, but well – e mare 🙂 De asemenea, e dintre puţinii gheţari din lume care nu se retrage, deci probabil în vreo 13.000 de ani o să acopere toată America de Sud.

Din păcate, am avut bafta de o vreme tare urâtă, aşa că pozele prea nu au ieşit aşa cum ne-am fi dorit…