Repetiţie cu costume

So, am închiriat maşină. Nu atât surprinzător, cât enervant a fost faptul ca trebuia sa ne-o aducă la 7:00 şi ne-au adus-o la 12:00, totuşi asta ne-a adus un oareşce discount la toată operaţiunea.

Am reuşit să plecăm pe la 13:00 însă am constatat cu surprindere că nicio benzinărie, mică ori mare, nu vinde hărţi, iar GPS-urile noastre nu prea cunosc Ecuadorul, în afară de câteva autostrăzi/şosele mari, aşa că a trebuit să ne ghidăm după punctele cardinale, amintiri şi miros – căci evident că nu prea sunt semne de circulaţie – dar am nimerit-o aproape fără cusur.

Drumul pe care am luat-o (unul secundar, intenţionat căci pe cel principal vrem să ne întoarcem) l-ar fi făcut invidios pe Ceauşescu: urcă prin Anzi până la 4.107m – literalmente printre nori – şi coboară apoi lin printr-o vale cu iz de Elveţia şi Austria. Poze o să pună Doomy şi Călin, căci eu am fost şofer şi n-am putut face, dar mi-a plăcut să mă dau cu Aveo-ul pe cărări montane 🙂

Am ajuns pe seară în Cuenca, ne-am hrănit şi ne-am oprit la un hotel drăguţ, deşi un pic mai scump decât anticipasem, după care am ieşit la o mică plimbare, până pe un deal şi înapoi (în afară de Daria care a călcat un pic strâmb mai devreme şi a rămas să-şi odihnească piciorul). Din puţinul pe care l-am văzut, Cuenca arată mult mai frumos, mai organizat şi mai curat decât restul oraşelor vizitate – ca să fiu mai plastic, aş zice că Quito = Bucureşti, Guayaquil = Constanţa, iar Cuenca = Braşov. Sau măcar Sibiu. Dar să lăsăm verdictul final după ce îl vedem şi pe lumină, pe îndelete.