El Virgen del Quinche

Pe drumul spre Otavalo, Leonardo ne-a arătat grupuri de oameni de toate vârstele care mergeau pe jos pe marginea şoselei şi ne-a explicat că a doua zi, duminică, urma să fie o sărbătoare religioasă a Fecioarei de la El Quinche şi că oameni din toată ţara mergeau spre acest sătuc (pe jos, cu autocarele, care cum apuca). Aşa că, la întoarcere din Otavalo am hotărât să o luăm şi noi pe acolo ca să vedem pentru ce e toată agitaţia.

Am găsit o biserică foarte frumoasă fix în mijlocul celei mai mari aglomeraţii din lume, un fel de piaţă plină de vânzători de trestie de zahăr, adidaşi şi alte chinezării şi oameni care te cântăresc pentru 10 cenţi.

Biserica era plină de lume, fuseseră scoase toate băncile şi tablourile şi se ţineau slujbe de un colectiv de popi foarte tineri. În faţă erau instalaţi cerşetorii şi înauntru găseai familii întregi care veniseră cine ştie de când şi de unde (am înţeles că lumea începe să se strângă cu o săptămână înainte) şi dormeau care pe unde apucau.
Tot poporul ăsta aştepta marea slujbă de duminică, care urma să fie live atât în biserică cât şi în piaţă, celebrând faimoasa apariţie a Fecioarei Maria în El Quinche şi se rugau pentru noroc, vindecare şi să câştige la loto.

Am plecat impresionaţi nu neapărat de biserică sau de locuri, cât de fervoarea religioasă a oamenilor care erau în stare de asemenea pelerinaje (în temperaturi de 30 de grade) şi să suporte asemenea condiţii epuizante.